Planta uscata, maruntita, culoare verde maronie, gust caracteristic fara miros sau gust strain.
Busuiocul este o planta aromatica, ruda cu menta, oreganul si rozmarinul, folosita la condimentarea mancarurilor, a salatelor, dar si in prepararea unor bauturi.
Pe langa gustul foarte placut, aromat, busuiocul poseda si multe calitati benefice pentru sanatate.
Soiuri de busuioc
Originar din Asia, busuiocul este cultivat astazi aproape peste tot in lume. Cele mai cunoscute specii de busuioc sunt: „busuiocul dulce” cultivat in sud-estul Europei, Egipt, Maroc, Indonezia si SUA, busuiocul „gratissimum” cultivat in estul Indiei si vestul Africii, busuiocul „tulsi” cultivat in Malaesia si busuiocul „americanum” care, in ciuda denumirii, se cultiva in Africa si Asia.
Denumita si „iarba regala” busuiocul are aproape 150 de varietati, in afara de cel genovez, care este cel mai cunoscut.
Printre acestea enumeram:– busuiocul anason – aroma fina, potrivita pentru dulciuri si ceaiuri, regasit in Vietnam, Thailanda si Persia, unde se prepara numeroase produse traditionale aromate cu aceasta varietate;– busuiocul dark opal – frunze purpurii si flori roz, cu gust mai aspru decat busuiocul genovez, foarte bun in prepararea ceaiurilor reci;– busuiocul lamaie – aroma proaspata, picanta, ideal pentru preparatele din peste, dar si in retetele de deserturi si salate, mai ales in cele stil italian;– busuiocul african blue – se deosebeste prin frunzele cu nervuri rosii, gust camforat, ideal pentru preparatele asiatice si supele de pasare;– busuiocul thailandez – nelipsit in bucataria Asiei de Sud, cu un gust situat intre anason si lemn dulce.
Cultivare si recoltare
Indiferent ca alegeti sa il cresteti in ghivece sau in gradina, busuiocul va fi recunoscator daca ii rupeti doar frunzele tinere. Astfel,